[imagebrowser id=1]

Fie din vanitate, fie argumentat mai mult sau mai putin, fiecare zona care poseda un astfel de stalp ce sprijina cerul, considera ca pe acolo ar trece canalul de legatura intre preainalt si lumile de jos.

Insa fara a gresi prea tare, orice munte poate avea in sine, rol de Axis Mundi. In munti, vibratia este mult mai ridicata decat in zonele joase, de aici si momentele de bine mai intense, de inspiratie mai profunda, senzatia ca “atingi cerul”, descatusarea, libertatea ori usurinta propriei regasirii.

Poate ca asta ne si face sa revenim inconstient, la anumite intervale, cu acelasi dor nebun de munte, aproape cu o nevoie fizica nedisociata, difuza, fie si numai pentru aerul despre care noi, profanii, ne limitam la a-l numi “puternic ozonat”.

 Este Masivul Godeanu, muntele sacru?

Inca este foarte controversata amplasarea muntelui sacru. Istoricii nu au resusit sa se puna de acord, localizand Kogaionul in multe zone din tara, printre care si Retezat. Continue reading →

Dacă este adevărat că a existat un „munte sacru şi sfânt” Koyyaiovov la Daci, munte foarteînalt cu peşteră în vârf, în care locuia ca un sihastru, marele preot al lui Zamolxes şi citea semnelecerului, aducând şi jertfă zeului, acel munte a fost, cu cea mai mare probabilitate, Muntele Gugu, cu peştera sa şi jertfă zeului, acel munte a fost, cu cea mai mare probabilitate, Muntele Gugu, cu peştera sa.

Volumul “Sanctuarul Dacilor”, de Alexandru Borza, poate fi descarcat de aici.

“Muntele care se ascunde privirilor” nu se vrea o formulare metaforică, ci o realitate a cărei acceptare şi înţelegere îl ancorează într-un spaţiu geografic determinat în contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Ţarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul şi Oltenia, care constituiau arealul spiritualităţii şi politicului geto-dacilor, dar şi a ceea ce avea să fie Dacia Felix, după integrarea în romanitate.

Articolul de faţă nu-şi propune să intre în polemici asupra celor scrise despre amplasarea sanctuarului geto-dacilor şi nici asupra “omului-zeu”, cel care a fost Zalmoxis – Zamolxis, ci doar să semnaleze o serie de probleme de ordin inter-disciplinar. Personajul Zalmoxis (denumire dată de Herodot (484-425 î.e.n.) în “Istorii”) sau Zamolxis (după Strabon (63 î.e.n.-19 e.n.) în “Geografia”) pare a se regăsi sub această denumire de-a lungul secolelor în formele de manifestare spirituală la geto-daci, precum şi la traci, Continue reading →

Persoanelor care au privilegiul de a ajunge în munţii Orăştie, la cetăţile dacice, le recomand să aibă grijă la atitudinea pe care o au acolo. Regula de bază este: să taci şi să asculţi. Tăcerea este necesară în locuri unde dacă vorbeşti tu, sau asculţi ce îţi povesteşte vecinul din stânga, rişti să nu Îl auzi pe Dumnezeu, când îţi spune ceea ce doreai să afli de când te-ai născut şi ai devenit conştient de tine.

Este foarte bine să asculţi, să taci, să percepi, să simţi, să îţi laşi sufletul invadat de frumuseţea şi forţa locurilor şi să îţi umpli bateriile cu energia infinită a universului care pare că şi-a concentrat toată esenţa în acele locuri sfinte.
Forţa vibraţională, energetică, a cetăţilor dacice, a locurilor sacre din munţii Orăştie, depăşeşte cu mult puterea noastră de înţelegere. Acolo sunt locuri sacre, înălţătoare, puternice şi subtile, care te infioară şi te ridică cu amploarea lor discretă. Continue reading →

Veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus.
Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Continue reading →